My pureee moment

Cerul parea din flanel cenusiu si slobozise o ploaie torentiala, care, judecand dupa intensitate, se distra de minune. Macar ea.Eram cufundata pe nesimtite de o ameteala crunta, condimentata cu nuante pale de moliciune. Trupul imi prinsese caracter cadavric atata timp cat linia gat-coloana se facea simtita asemenea unei pietre interne, incetinind circulatia oricarei forme neinsemnate de energie primitiva ce isi putea scula capusorul ca sa isi desfasoare activitatea in conditiile unui stadiu avansat de incertitudine. Treptat, imi dadeam seama ca treaba era serioasa, singurele elemente mobile neatinse de pana de curent generala fiind membrele superioare ce se balansau in stanga si in dreapta ca doua bucati mari de cauciuc, cum se gaseau la jucariile ieftine ce se comercializau in urma cu ceva vreme in piete oamenilor din clasa de mijloc. Ochii incleiti distingeau doar un amestec cromatic de gri-marmota, vizibilitatea fiind profund redusa de cantitatea de legume aflate in putrefactie prezentate de continutul capului meu la ora aceea. Realizam ca puteam fi un experiment esuat fericit.Am fost profund atinsa de nesiguranta pacii mondiale, sentiment ce intra in contrast cu senzatiile oscilante de ameteala si posibila greata ce se balansau nestingherite in fiinta mea. Simteam ca puteam sa fac ceva pentru noi, voi si pentru ei, desi conditita mea fizica era mai rea decat a unui batranel de 80 de ani ce mai avea 50 de metri si dadea coltul, asta in conditiile unui diabet crunt si a unor operatii generate de obiceiurile nesanatoase din tinerete. Toate aceastea pluteau pe un norisor incarcat la maxim de pozitism, conduse de sperantele mele ce incepusera a prinde contur printre telurile inalte ale omenirii. Era momentul gloriei mele, desi puterea mea era aceasi cu a unui simplu muritor. Pentru un moment am fost eroul suprem al unei lumi mai bune.Poate voi pune toate aceastea in practica...daca pana de curent nu va mai fi ATAT de intensa data viitoare :)..